Infecțiile urinare sunt cele mai frecvente afecțiuni bacteriene întâlnite, în special la femei. În mod normal, urina este sterilă, ceea ce înseamnă că în urină nu există germeni. Aceștia pot apărea doar în condiții patologice, multiplicarea lor la nivelul aparatului urinar ducând la infecții urinare.
Cu toate că, în mod excepțional, există și situații în care microbii prezenți în urină nu determină simptomatologie, de cele mai multe ori, însă, simptomele există și nu trebuie neglijate. Asociația Europeană de Urologie (EAU) a adoptat o clasificare a infecțiilor urinare după importanța lor. Astfel, pot fi infecții:
Necomplicate – infecțiile apărute sporadic la pacienții fără malformații urinare sau alte boli concomitente;
Complicate – toate celelalte infecții urinare care nu se pot clasifica în categoria “necomplicate”;
Recurente – infecții necomplicate sau complicate, ce apar de cel puțin trei ori în intervalul unui an sau de minimum două ori în 6 luni;
Asociate cateterelor urinare – infecții prezente la pacienții cu un cateter (sondă) urinară;
Urosepsis – infecție gravă pornită de la o infecție urinară, dar care s-a generalizat și are semnele unei infecții sistemice serioase.
Cel mai important element de diagnostic este simptomatologia, care variază în funcție de localizarea infecției. Putem întâlni infecții urinare joase, precum cistita și uretrita, dar și infecții urinare înalte, cum este pielonefrita, localizată la unul sau ambii rinichi. Pielonefrita acută se diagnostichează prin prezența: durerii lombare (loja renală), piuriei – urină intens tulbure, febrei peste 38 grade C, uneori 39-40 grade C cu frison. De cele mai multe ori, pacientul cu pielonefrită acută are întreaga simptomatologie, deși în unele cazuri unul dintre simptome predomină. Durerea lombară este întotdeauna prezentă. Este obligatorie și efectuarea unor investigații de laborator, cele mai utilizate probe fiind:
SUMARUL DE URINĂ – furnizează informații asupra compoziției chimice a urinei, precum și a proprietăților ei fizice (densitate, pH). Prin evaluarea sedimentului urinar se poate aprecia existența unei infecții urinare (leucocite, epitelii, germeni). Pentru precizarea microbului se va efectua urocultura cu antibiogramă.
UROCULTURA – este un test microbiologic care asigură identificarea germenului ce a produs infecția urinară. Testul se efectuează în laborator și durează minimum trei zile.
Pentru a preveni infecțiile urinare și mai ales recidiva lor, putem aplica o serie de măsuri la îndemână: măsuri de igienă personală, administrarea unor profilactice imunologic active – doar administrarea probioticelor este, uneori, suficientă (pentru că unul dintre factorii favorizanți și al recidivelor este constipația). Administrarea de extracte naturale de plante, cum ar fi cel de merișor sau D-manoza, are un rol important în prevenirea infecțiilor urinare recidivante.
La aceste măsuri se adaugă menținerea unei igiene intime adecvate, tratarea oricăror afecțiuni ginecologice, urologice sau gastrointestinale, precum și consumul adecvat de lichide.