Când apare o sarcină extrauterină? Aceasta apare în momentul când oul fertilizat se atașează într-un loc aflat în exteriorul uterului. Conform statisticilor, aproximativ 80 la sută dintre sarcinile ectopice se situează într-una din trompele uterine. De asemenea, oul fertilizat se mai poate așeza într-un ovar, în colul uterin sau în cavitatea abdominală.
Regăsim în cazul sarcinii ectopice simptome clasice, cum ar fi: întârzierea ciclului, durere în partea inferioară a abdomenului, precum și unele sângerări care apar în primelor săptămâni de sarcină. Există și cazuri când simptomele lipsesc, iar diagnosticul apare după o simplă ecografie de rutină. Totuși, datorită unei diagnosticări mai eficiente, cazurile pacientelor ce se prezintă cu hemoragie abdominală acută din cauza sarcinii extrauterine sunt tot mai rar întâlnite.
Testul de sarcină și ecografia vaginală – sunt primele investigații care se fac în cazul pacientelor suspecte de sarcină extrauterină. Astfel, dacă nivelul de hormon hCG este mai mare de 2000 mIU/ml, iar uterul pare gol în urma investigațiilor cu ultrasunete, sunt șanse mari să avem de-a face cu o sarcină extrauterină. În astfel de cazuri se recomandă o laparoscopie abdominală pentru a se stabili un diagnostic cât mai exact.
În astfel de cazuri, tratamentul poate fi medicamentos sau chirurgical. Primul tip de tratament implică administrarea unui medicament numit metotrexat, ce are rolul de a suprima divizarea rapidă a celulelor în timpul sarcinii. Acest tratament este injectabil, direct în sacul ectopic sau intravenos.
În privința tratamentului chirurgical, avem de-a face cu o laparoscopie sau cu o laparotomie. Diagnosticarea din timp a condus la o abordare chirurgicală conservatoare: sarcina ecoptică este îndepărtată printr-o tăietură mică (procedură numită salpingostomie).
Pacientele care au avut deja o sarcină extrauterină sunt predispuse la infertilitate. De asemenea, acestea sunt expuse unui risc major de a avea şi alte sarcini extrauterine, motiv pentru care trebuie să facă o ecografie vaginală la 6-7 săptămâni de gestaţie, în cazul oricărei sarcini viitoare, pentru a localiza cu exactitate poziţia sacului embrionar.