Cum să te descurci cu sindromul impostor

Cum să te descurci cu sindromul impostor

Sindromul Impostor îi determină pe oameni să se îndoiască de realizările lor și se tem că alții le vor expune ca fiind frauduloase. Starea poate afecta pe oricine, indiferent de locul de muncă sau de statutul său social. Psihologii au descris pentru prima dată sindromul în 1978. Cercetările din 2011 sugerează că aproximativ 70% dintre oameni vor experimenta cel puțin un episod de sindrom impostor în viața lor. Poate fi deosebit de răspândit în rândul femeilor considerate a fi cu un efectiv ridicat. Multe persoane prezintă simptome pentru o perioadă limitată de timp, cum ar fi în primele săptămâni ale unui nou loc de muncă. Alții pot lupta cu sentimente de incompetență pentru întreaga lor viață. În acest articol discutăm numeroasele tehnici pe care le poate folosi o persoană pentru a depăși sindromul impostor.

Care sunt simptomele?

Sentimentul de îndoială de sine al unei persoane o poate ajuta să determine o evaluare realistă a realizărilor, validității, competenței și abilității sale. Cu toate acestea, dacă sentimentul de îndoială este supraestimat, poate fi mai dificil să dezvolți o imagine de sine realistă. Acest lucru poate duce la simptome de suferință care caracterizează sindromul impostor. Persoanele cu sindrom impostor pot să:

• își facă griji că nu vor fi în conformitate cu așteptările
• experimentează „impostorismul” temându-se că colegii și supraveghetorii lor așteaptă prea mult de la ei.
• evite responsabilitățile suplimentare
• aibă tendința de a se îngropa în muncă, în loc să-și asume sarcini suplimentare care le pot dovedi abilitățile, potrivit cercetărilor publicate în 2014.
• Este puțin probabil să se implice în voluntariat, de exemplu, deoarece consideră că este o distragere care ar putea compromite calitatea celorlalte sarcini.
• A fi blocat într-un „ciclu impostor”. Succesul creează un ciclu continuu de îndoială de sine pentru persoanele cu sindrom impostor. De fiecare dată când realizează ceva, devin mai îngrijorați că alții vor descoperi „adevărul” despre abilitățile lor.
• Atribuie succesul factorilor externi. Indivizii cu sindrom impostor își neagă competența. Ei simt adesea că factorii externi sau șansa se află în spatele succeselor lor. De asemenea, pot crede că trebuie să muncească mai mult decât majoritatea.
• Auto-sabotaj. Persoanele cu tendințe de sindrom impostor nu prea au încredere în sine și se tem de eșec. Ei experimentează o luptă internă constantă între obținerea succesului și evitarea „descoperirii”. Această luptă îi împiedică pe mulți să-și atingă potențialul.
• Experimenteze nemulțumirea locului de muncă. Persoanele cu sindrom tind să se simtă nemulțumite în joburile lor.
• nu se simtă suficient de provocați, dar teama de eșec sau descoperire îi împiedică să caute promoții sau responsabilități suplimentare. Rezultatele studiului din 2014 sugerează că persoanele cu sindrom impostor tind să rămână în pozițiile lor, deoarece nu cred că pot merge mai bine. O persoană poate subevalua abilitățile sale sau nu reușește să recunoască modul în care alte roluri ar putea acorda mai multă importanță abilităților sale.
• Evite să solicite o mărire. Subestimarea abilităților și abilităților îi poate determina pe cei cu sindrom impostor să le nege valoarea. Este posibil să nu solicite o mărire pentru că nu cred că merită mai mulți bani pentru ceea ce fac.
• Teama intensă de eșec și nevoia de a fi cel mai bun poate duce oamenii să depășească când îndeplinesc anumite sarcini. Articolul din 2011 a mai constatat că cei cu sindrom impostor și-au stabilit obiective extrem de provocatoare și suferă dezamăgire atunci când nu le ating.

Tipuri de sindrom impostor

Dr. Valerie Young, considerată ca fiind unul din experții în sindrom, a identificat cinci tipuri de „impostori”. Ei includ:

• Expertul. Expertul nu se va simți mulțumit atunci când va termina o sarcină până când va simți că știe totul despre subiect. Experții vânează continuu informații noi, ceea ce îi împiedică să finalizeze sarcini și proiecte. Cei care evită să solicite un loc de muncă, deoarece nu îndeplinesc toate cerințele, pot intra în categoria expertului.
• Perfecționistul. Persoanele care urmăresc perfecțiunea întâmpină adesea niveluri ridicate de anxietate, îndoială și îngrijorare, mai ales atunci când nu își ating obiectivele extreme. Perfecționistii sunt de obicei nemulțumiți de munca lor. Ei tind să se concentreze pe domenii în care ar fi putut să se descurce mai bine decât să sărbătorească lucrurile pe care le-au făcut bine.
• Geniul natural. Geniile naturale sunt de obicei capabile să stăpânească rapid și ușor o nouă abilitate și de multe ori se simt rușinați și slăbesc atunci când nu pot. Oamenii care se încadrează în această categorie nu reușesc să recunoască faptul că aproape toată lumea trebuie să își dezvolte abilitățile de-a lungul vieții pentru a avea succes.
• Solistul. Solistul poate fi cunoscut și sub numele de individualistul accidentat. Ei preferă să lucreze singuri și tind să creadă că solicitarea de ajutor le va dezvălui incompetența. De obicei, un solist va refuza ajutorul, astfel încât să-și poată dovedi valoarea de individ.
• Supereroul. Supereroii excelează adesea în toate domeniile, mai ales pentru că se împing atât de tare. Mulți workaholici pot fi clasificați ca supereroi. Această supraîncărcare a muncii va duce în cele din urmă la o ardere (burn-out), care poate afecta sănătatea fizică, bunăstarea mentală și relațiile cu ceilalți.

Care sunt factorii de risc?

În timp ce oricine poate dezvolta sindromul impostor, mai mulți factori cresc riscul, inclusiv:

Noi provocări: O oportunitate sau un succes recent, cum ar fi o promoție, poate declanșa „impostorism”.

Creșterea cu un frate supradotat: Atunci când un frate este considerat excepțional, o persoană poate dezvolta sentimente înrădăcinate de inadecvare.

Fiind etichetat „cel deștept”: copiii cărora li se repetă că sunt superiori în inteligență, aspect sau talent pot dezvolta sindromul impostor atunci când trebuie să lupte inevitabil pentru a obține ceva.

Diagnostic

Sindromul Impostor nu este inclus în Manualul de diagnostic și statistic al tulburărilor mintale, textul de referință autoritar al Asociației de Psihiatrie. Cu toate acestea, majoritatea profesioniștilor din domeniul sănătății mintale au lucrat cu persoane care au prezentat semne și simptome ale sindromului impostor.

Depășirea sindromului impostor

Următorii pași pot ajuta o persoană să-și gestioneze și să-și depășească simptomele:

Vorbește despre asta. Vorbirea despre simptome cu un prieten de încredere, un membru de familie sau un profesionist în sănătate mintală este un prim pas semnificativ. Ajută oamenii să distingă între percepția lor și realitatea situației lor. Deschiderea despre experiența lor poate ajuta, de asemenea, o persoană să identifice sursa suferinței sale.

Fii educat. Este important ca persoanele cu simptome să se educe asupra sindromului. Identificarea cu un tip de personalitate poate ajuta atunci când lucrați pentru a gestiona simptomele.

Documentează realizările și sărbătorește succesele. Oamenii care se simt ca impostori sunt adesea surprinși când văd o înregistrare scrisă a realizărilor lor. De asemenea, este important să sărbătorim succesele și să recunoaștem ce abilități au contribuit la rezultate pozitive.

Acceptă că perfecționismul este imposibil. Acceptarea de sine, defectele și toate celelalte, este o parte importantă a existenței unei stime de sine și a unei demnități de sine sănătoase. Nimeni nu este perfect, iar greșelile sunt o parte inevitabilă a vieții. Învață să accepți că uneori lucrurile merg prost pot crește rezistența și fericirea.

Provoacă-ți gândurile negative. Gândurile negative joacă un rol important în ciclul impostor. Provocarea acestor gânduri este un pas-cheie către depășirea simptomelor. Poate fi benefic să lucrezi cu un terapeut care este experimentat în terapia cognitiv-comportamentală. Acest tip de terapie își propune să îmbunătățească strategiile de coping (adaptare) prin provocarea unor modele de gândire nefolositoare.

Rezumat

Majoritatea oamenilor vor simți simptomele sindromului impostor într-un anumit grad. Este important să ne amintim că percepțiile nu reflectă întotdeauna realitatea. Oamenii care experimentează impostorismul îl pot depăși vorbind despre temerile lor și provocând gândurile negative. Păstrarea unei înregistrări a realizărilor și celebrarea succeselor poate stimula în mod semnificativ respectul de sine. Poate fi util să lucrezi cu un profesionist în domeniul sănătății mintale, mai ales atunci când simptomele persistă sau afectează grav sănătatea mintală a persoanei și calitatea vieții.