Cei mai mulți dintre noi au auzit despre efectul „placebo”, acel efect de inducere a eficacității în studiile clinice, atunci când pacienții cred că primesc un nou medicament dar de fapt primesc un tratament fals. Efectul placebo este real, funcționează în jur de 18-80% din timp, și nu este doar în imaginar – de fapt dilată bronhii, vindecă ulcere, scade tensiunea arterială și chiar face bărbații chei să creadă în redobândirea podoabei capilare cu diverse substanțe.

Efecte secundare nedorite

Efectul placebo are însă o umbră. Aceeași putere minte-corp care te poate vindeca poate de asemenea să-ți facă rău. Atunci când pacienții aflați în studii clinice sunt avertizați despre efectele secundare pe care le pot prezenta dacă li se administrează medicamentul real, aproximativ 25% prezintă uneori reacții adverse grave, chiar dacă iau doar pastile de zahăr. Cei tratați cu altceva decât cu placebo raportă frecvent oboseală, vărsături, slăbiciune musculară, răceală, sunete în urechi, tulburări ale gustului, tulburări de memorie și alte simptome care nu ar trebui să rezulte dintr-o pastilă de zahăr.
Simpla sugestie că ar putea exista și efecte adverse la un medicament (sau o pastila de zahar) poate fi o profeție care se auto-îndeplinește. De exemplu, dacă unui pacient tratat cu un placebo, i se spune că s-ar putea să apară și starea de greață, este probabil să resimtă deja acea greață. Dacă i se sugerează că ar putea avea o durere de cap, o va avea. Pacienții cărora nu li s-a administrat decât soluție salină, crezând că este chimioterapie, și-au pierdut părul!

Când crezi că vei muri
Într-un alt studiu, pacienții care erau „convinși” de moartea lor iminentă și care urmau să fie supuși unei intervenții chirurgicale au fost comparați cu un alt grup de pacienți care erau doar „neobișnuit de îngrijorat” în legătură cu moartea. În timp ce grupul doar îngrijorat mergea destul de bine, cei care erau convinși că vor muri de obicei au făcut-o.
În mod similar, femeile care credeau că sunt predispuse la boli de inimă aveau de patru ori mai multe șanse să moară. Nu pentru că aceste femei aveau diete mai sărace, tensiune arterială crescută, colesterol mai mare sau istorii mai puternice ale familiei decât femeile care nu aveau boli de inimă. Singura diferență dintre cele două grupuri a fost convingerea lor.

Efectul nocebo este probabil cel mai evident în „moartea voodoo” (atunci când o persoană i se prezice că moare datorită unui blestem și apoi.., chiar moare). Noțiunea de moarte voodoo nu se aplică doar medicilor vrăjitori din culturile tribale. Din literatura de specialitate rezultă că pacienții considerați a fi în stadii terminale, informați în mod eronat că au doar câteva luni să trăiască, au murit în intervalul de timp dat, chiar dacă descoperirile autopsiei nu dezvăluie explicații fiziologice pentru moartea lor timpurie.

Diagnosticul medical
De fiecare dată când medicul îți spune că ai fi având o boală „incurabilă”, sau că vei continua tratamentul cu medicamente pentru tot restul vieții, sau că șansele de supraviețuire sunt de doar 5% etc, e ca și cum vă aplică practic un „blestem” de genul „Nu mai încerca să speri în mai bine, că nu mai e nimic de făcut.”

Doctorii cred că un diagnostic grav spus direct este benefic, deoarece pacientul trebuie să fie realist, să se pregătească pentru cel mai rău scenariu dacă este necesar. Dar, atunci când spun astfel de lucruri, ele pot insufla la nivelul minții (conștiente și subconștiente) credința că nu te vei mai face bine; și atât timp cât mintea păstrează această credință negativă, o transformă deja într-un soi de profeție care se auto-împlinește. Când crezi că nu te vei mai recupera, nu o vei mai face.

În 2012, cercetătorii de la Universitatea Tehnică din München din Germania au publicat o analiză aprofundată a efectului nocebo. Ei au analizat 31 de studii empirice și au constatat nu numai că efectul nocebo există, ci și faptul că este surprinzător de comun. De asemenea, provoacă o dilemă etică pentru medici și cadrele medicale în general: dacă informează pacienții cu privire la potențialele riscuri și efectele secundare negative ale unui tratament dat (radioterapie, chimioterapie, chirurgie, medicamente), pacienții pot crede că vor experimenta aceste rezultate dăunătoare și ar putea fi o profeție de auto-împlinire. Dar dacă nu le spun pacienților riscurile, aceștia pot fi acționați în judecată pentru malpraxis pentru încălcarea legilor cu privire la consimțământul informat.
Întrebarea mare în comunitatea medicală este însă cum să ocolească această captură etică, pentru care deja există câteva posibilități interesante.

Morală

Se lucrează la scheme de tratamente cu eliberare de tip placebo, în cadrul cărora, deși pacientul știe că i se administrează un placebo, vin explicate doar rezultatele pozitive ale curei, sperând astfel la mai multe rezultate pozitive.

Încrederea într-un medicament-placebo nu va reduce tumorile cerebrale sau vindeca oasele rupte. Dar poate funcționa cu mai multe rezultate subiective benefice, de ameliorare, cum ar fi gradul scăzut în care se resimte durerea, greața sau poate chiar depresia. După citirea a peste 3500 de studii de caz documentate în literatura medicală, mulți cercetători susțin că nu mai există ideea de boală incurabilă. Dacă tu sau cineva apropiat suferă de o boală „cronică”, „incurabilă” sau „terminală” și vrei să optimizezi șansa de remisiune spontană, trebuie să începeți prin a vă curăți mintea de orice credințe negative care vă vor sabota eforturile de autovindecare.

Gândiți-vă pozitiv la medicamentele sau tratamentele pe care le primiți și credeți cu tărie că beneficiile vor depăși cu mult riscurile.

„ Există doar două moduri de a trăi viața.

Unul ca și cum nimic nu ar fi un miracol.

Celălalt este ca și cum totul este un miracol.”  ~ Albert Einstein