Infertilitatea este inabilitatea de a concepe, purta sau naște un copil, în urma unor încercări repetate timp de un an. Așa este descrisă infertilitatea care, atunci când este constatată, generează un amestec de trăiri. Majoritatea afecţiunilor au cel mai probabil la bază factori genetici. Iar vestea bună este că multe femei care au probleme de fertilitate pot rămâne într-un final însărcinate.

O dată cu progresele realizate în domeniul infertilităţii, s-a descoperit că endometrioza este una dintre principalele probleme de fertilitate pentru femei. Un duşman ascuns, fără simptome specifice, care acţionează înșelător şi, împiedică obţinerea unei sarcini în cele mai multe cazuri.

Cauzele Infertilitatii

Vârsta
Vârsta unei femei este cel mai semnificativ factor care influențează fertilitatea ei. Femeile se nasc cu un număr fix de ovule și, în funcție ce îmbătrânesc, scad în densitate. Fertilitatea unei femei începe să scadă de la 30 de ani, ajungand ca la 35 de ani sa fie mai mica cu aproximativ 40%. Până la vârsta de 40 de ani fertilitatea unei femei scade și mai mult. În plus, o dată cu înaintarea în vârstă a femeilor, endometrioza poate progresa pana la un nivel în care aceasta poate avea un impact asupra fertilității. Din păcate, pare a fi o lipsă de recunoaștere a impactului pe care vârsta îl are asupra fertilității. Celebritățile care au copii la 40 de ani, de exemplu, au dat multor femei impresia că își pot lăsa fertilitatea pe mai târziu. În mod similar, multe femei cred în mod fals că tratamentele de infertilitate precum FIV pot depăși orice problemă de acest gen. Cele mai recente cifre privind tehnologia de reproducere asistată în Australia și Noua Zeelandă arată că femeile cu vârsta cuprinsă între 30 și 34 de ani au șansa unei nașteri prin tratament de 25,3%. Pentru femeile în vârstă de 35-39 ani, acest procent a scăzut la 16,9%, iar pentru femei 40-44 ani a fost de numai 6,6%.

Sindromul ovarelor polichistice
Sindromul ovarelor polichistice (SOP) este cea mai des întâlnită cauză a infertilităţii feminine. Afecţiunea se caracterizează printr-un dezechilibru hormonal, apărut din cauză că ovarele produc mai mulţi hormoni masculini androgeni decât în mod normal. Nivelul ridicat al acestor hormoni perturbă ciclul menstrual. Foliculii ovarieni nu se maturizează iar ovulaţia apare mai rar sau chiar deloc (anovulaţie).

Cauza acestui sindrom este încă necunoscuta, dar cercetări recente sugerează că boala ar apărea ca urmare a unei combinaţii de factori genetici şi de mediu.
În afară de ciclul menstrual neregulat (abundent, dar rar) sau chiar absent, printre simptomele SOP se numără şi prezenţa unei pilozităţi excesive în zone precum faţă, abdomen, piept sau pe barbă. De asemenea, un alt simptom este pielea grasă şi apariţia acneei inclusiv pe spate sau decolteu.

Fără tratament adecvat, sindromul ovarelor polichistice reduce semnificativ capacitatea de a concepe un copil şi, de multe ori, duce la infertilitate. Însă cu tratament corespunzător (chirurgical în unele situaţii), ovulaţia se poate restabili în majoritatea cazurilor, iar şansele de a rămâne însărcinată cresc până la 70%.

Endometrioza
Endometrioza apare atunci când un ţesut asemănător endometrului se localizează în alte locuri decât este normal: în afara uterului, pe ovare, chiar în abdomen şi pe intestine. Acest țesut endometrial rătăcit sângerează în același mod ca și căptușeala uterului, cu excepția faptului că sângele / țesutul este prins provocând iritații și inflamații. Scutul țesutului se poate forma astfel încât să ajungă la aderențe care pot strânge structurile pelvine. Cele mai frecvente simptome ale endometriozelor sunt durerea în perioada ciclului menstrual și / sau durerea pelviană și abdominală. Endometrioza poate afecta fertilitatea prin distrugerea ovarelor, astfel încât ovulația să nu se poată produce. În mod similar, deteriorarea și / sau blocarea în interiorul tuburilor uterine poate împiedica călătoria oului către uter. Se crede, de asemenea, că endometrioza poate avea un impact asupra mucoasei uterului, afectând implantarea unui ovul fertilizat. Dacă femeile suferă de durere în timpul actului sexual de la endometrioză, ar putea fi, de asemenea, reticente în a face sex, reducând șansele de a rămâne gravide.

Greutatea
Greutatea unei femei este un aspect important în fertilitatea ei. Femeile care sunt subponderale și / sau au un procent redus de grăsime corporală (adică, sportivi) pot prezenta cicluri menstruale neregulate și probleme cu ovulația. Supraponderabilitatea sau obezitatea pot interfera, de asemenea, cu menstruația normală și cu ovulația. În plus, femeile supraponderale și obeze au, de asemenea, un risc mai mare de avort spontan și alte complicații ale sarcinii și o rată de succes mai mică cu tratamente de infertilitate, cum ar fi FIV. Femeile care consideră că este dificil să piardă în greutate ar trebui evaluate pentru a vedea dacă au PCOS (vezi mai sus), deoarece acesta este un simptom comun. Femeile își pot îmbunătăți adesea șansele de sarcină prin modificări relativ mici ale greutății. De exemplu, la femeile supraponderale sau obeze, o pierdere în greutate de 5% poate fi suficientă pentru a restabili ciclul menstrual și ovulația regulată.

Insuficienţa ovariană primară
Insuficienţa ovariană primară apare atunci când activitatea ovarelor încetează prematur, înainte de vârsta de 40 de ani.

Femeile cu insuficienţă ovariană primară au o ovulaţie neregulată, sau chiar deloc în multe cazuri. Boala este mai rară şi seamănă oarecum cu menopauza prematură, doar că în acest caz există totuşi o şansă (foarte mică, ce-i drept) de-a rămâne însărcinată.

Simptomele seamănă cu cele ale menopauzei şi includ menstre neregulate sau absenţa menstrelor, bufeuri, transpiraţii nocturne, uscăciune vaginală.

În general, femeilor care suferă de insuficienţă ovariană primară li se recomandă fertilizarea in vitro cu ovule donate.

Bolile cu transmitere sexuală
Infertilitatea la femei poate fi cauzată și de infecţii. Multe boli cu transmitere sexuală, netratate corespunzător, te pot împiedica să rămâi însărcinată.

Problema este că unele infecţii, cum este cea cu Chlamydia, sunt greu de detectat în stadiul incipient, deoarece în jumătate dintre cazuri nu prezintă niciun fel de simptome. Netratată, infecţia cu Chlamydia poate provoca foarte repede inflamaţia cronică a uterului, a trompelor uterine şi a ovarelor.

De asemenea, gonoreea este o boală cu transmitere sexuală extrem de răspândită, ce cauzează inflamarea organelor genitale şi se poate răspândi la trompele uterine şi în cavitatea pelviană.

Însă cu tratament adecvat, în majoritatea cazurilor, niciuna dintre aceste boli nu duce la infertilitate.

Fibromul uterin
Fibromul uterin este o altă afecţiune ginecologică care poate contribui uneori la apariţia infertilităţii. Este o tumoare benignă, care se dezvoltă în ţesuturile musculare ale uterului şi care poate determina infertilitate doar în anumite cazuri. De exemplu, atunci când fibromul îşi măreşte dimensiunile într-atât încât ajunge să interfereze cu procesul de fertilizare şi implantare a ovulului. În cele mai multe cazuri însă, fibromul doar reduce uşor şansele de a concepe un copil. Potrivit studiilor, doar 1-2% dintre femeile care se confruntă cu această problemă ajung la infertilitate. Cauza fibromului uterin este necunoscută, dar se crede că apariţia acestuia depinde de factori genetici.

În general, fibromul uterin nu se manifestă prin niciun fel de simptome şi se depistează întâmplător în cadrul consultului ginecologic. Unele femei resimt totuşi durere în zona abdomenului şi se confruntă cu menstruaţii extrem de abundente sau de lungi (peste 7 zile).

Impactul emoțional al Infertilității

În ultimii ani, numărul cuplurilor care caută ajutor prin tratament specific împotriva infertilității a crescut semnificativ. Procedurile medicale nu sunt cel mai ușor de parcurs, iar disconfortul este unul simțitor. Impactul la nivel psihologic este major, mai ales că a deveni părinte reprezintă una dintre tranzițiile majore în viața de adult, atât pentru bărbați, cât și pentru femei. Impactul emoțional al infertilității este unul considerabil, pentru că inabilitatea de a da viață unui copil poate genera un dezechilibru emoțional cum ar fi: furie, depresie, anxietate, sentimente devalorizante, tensiuni în cuplu.

Trăirile femeii
Diagnosticul de infertilitate poate fi trăit într-un fel foarte neplăcut și împovărător până la a fi simțit ca traumatic, pentru că este gândit ca o neîmplinire a naturii și condiției umane de a da viață. Femeile își construiesc și își proiectează încă de foarte timpuriu o imagine a maternității, cu mult timp înainte de a lua în calcul conceperea unui copil. Când această imagine de sine de a fi mamă și ideea de maternitate devin amenințate, paleta de stări este foarte variată, de la sentimente de pierdere și vinovăție până la stimă de sine scăzută, neîmplinire și inutilitate.

Infertilitatea si relatia de cuplu

În general, în cuplurile infertile, femeile sunt afectate mai mult în raport cu partenerii lor, dar atât bărbații, cât și femeile au un sentiment de pierdere a identității și a sensului.

Nu de puține ori, aceste evenimente generează stări depresive sau de anxietate. În unele situații, cuplurile aleg să se despartă pentru că nu își pot imagina viața fără copii. De altfel, o alternativă la această situație poate fi alegerea de a adopta copii, de a fi părinți adoptivi, cum la fel de bine pot opta pentru acceptarea ideii că nu vor avea copii. Cea din urmă decizie presupune confruntarea și depășirea sentimentului de pierdere și asumarea pierderii visului de a concepe propriul copil.

Cum se poate depăși acest lucru
Ca o consecință a acestei situații, femeile și bărbații au tendința de a se autopedepsi în raport cu diferite evenimente din trecut, care ar corela strâns cu motivul pentru care au ajuns în punctul de a nu putea concepe. Aceste sentimente pot fii depășite de unii bărbați sau femei, alegând să se preocupe de educație, carieră sau proiecte prin care să ofere sentimente compensatorii pentru eșecul de a nu putea concepe copii. Pentru persoanele sau cuplurile care se confruntă cu o astfel de problemă este important să solicite ajutor specializat de consiliere de cuplu pentru a gestiona și a trece mai ușor peste astfel de momente.

Provocările acceptării
Terapeutic este o călătorie care implică mai multe etape. Fiecare dintre acestea cu provocările inevitabile din punct de vedere emoțional. Un aspect important care trebuie abordat ține de limitele biologice și fizice de acceptare a acestora. Sentimentul de acceptare a unor limite care țin mai presus de dorințele noastre poate reduce simțitor sentimentele de culpă, conflictele interioare și de cuplu, făcând loc unor stări pozitive, care să faciliteze implicarea sau asumarea de roluri compensatorii