021-252 04 43contact@laboretica.ro Laboretica | Viitor în sănătate

Legătura dintre intestin și creier

Home / Legătura dintre intestin și creier

LEGĂTURA DINTRE INTESTIN ȘI CREIER

Un nou studiu, publicat în revista Science, a constatat că procesul prin care intestinul comunică cu creierul este mult mai rapid decât se credea anterior, bazându-se pe sinapse mai mult decât pe hormoni. Emoțiile  înainte de o întâlnire importantă ne pot face să ne simțim rău, iar acum, noi cercetări ne ajută să înțelegem de ce.

În ultimele 2 decenii, axa intestinală a creierului a fost documentată temeinic. Acest lucru a început cu un studiu la începutul anilor 1990, care a arătat că antibioticele orale pot trata cu succes o tulburare a creierului numită encefalopatie hepatică. Înainte în 2013, cercetarea a arătat că bacteriile din intestinul nostru influențează anxietatea și depresia. Chiar mai recent, o revizuire care a fost publicată abia luna trecută a făcut clar faptul că bacteriile intestinale pot influența dispoziția și emoțiile, subliniind legătura lor cu o serie de tulburări psihiatrice. Schimbarea compoziției în microbiota intestinului nostru ar putea îmbunătăți rezistența la stres iar consumul fibrelor promovează o gamă mai diversă de bacterii intestinale, care, la rândul lor, păstrează creierul nostru sănătos și tânăr pentru mai mult timp.

Aceste studii dezvăluie, puțin câte puțin, influența vastă a intestinului asupra creierului, dar procesul exact prin care acest „al doilea creier” influențează stările mentale și comportamentul nostru rămâne neclar. Unii oameni de știință cred că principala modalitate prin care intestinul comunică cu creierul este prin intermediul hormonilor care sunt eliberați în sânge. Cu toate acestea, un nou studiu contestă această afirmație. Cercetători recenți sugerează că „dialogul” dintre intestin și creier are loc mult mai repede și este mai direct decât s-a crezut anterior.

Baza biologică pentru un al șaselea simț

Studiul a stabilit să examineze procesul prin care intestinul spune creierului că este plin, reducând apetitul. Oamenii de știință s-au bazat pe cercetările lor anterioare, în care s-a arătat că celulele senzoriale ale mucoasei intestinale au terminații nervoase asemănătoare sinapselor. La acea vreme, rezultatele au sugerat cercetătorilor că aceste celule ar putea face parte dintr-o rețea neuronală mai mare. Deci, în noul studiu, au vrut să cartografeze acest circuit neural. În acest scop, au modificat un virus al rabiei astfel încât acesta să devină fluorescent și, deci, detectabil, pe care l-au administrat la șoareci. Astfel, au fost capabili să urmărească virusul și să observe cum traversează nervul vagus pentru a ajunge la brainstem. Apoi, au crescut culturile de laborator ale celulelor intestinale senzoriale împreună cu neuronii vagali. Experimentul lor a arătat că neuronii se deplasează spre celulele intestinului în încercarea de a conecta și de a declanșa semnale. În cele din urmă, echipa a adăugat zahăr în vasul Petri, care a accelerat rata de ardere neuronală până la punctul de milisecunde.

Rezultatele au sugerat cercetătorilor că glutamatul ar putea servi ca un mesager care transmite informațiile de la intestin la creier. Oamenii de știință vorbesc despre apetit în termeni de minute până la ore. Aici vorbim de secunde, subliniindu-se contribuția studiului.

Având în vedere rapiditatea cu care informațiile sunt transmise de la intestin la creier, explică autorii, putem vorbi despre un „simț al intestinului” în același mod în care vorbim despre simțul atingerii sau mirosului.

Se crede că aceste constatări vor fi baza biologică a unui nou sens, unul care servește ca punct de intrare pentru modul în care creierul știe când stomacul este plin de alimente și calorii.

Constatările au implicații profunde pentru înțelegerea apetitului nostru.

Contact

Nu suntem disponibili chiar acum. Dar, ne puteti trimite un e-mail și iti vom raspunde cat mai urgent.